Domn' Domn' Să-nălţăm!

Domn' Domn' Să-nălţăm!
Nu pe Domn în cămaşă apretată,
Că-i mai Domn cel cu haina şifonată,
Dar cu inima curată.

De Crăciun, Fii mai bun!
Fii şi mâine, şi poimâine,
Încearcă să fii mai bun
Pân la anul în Ajun!

Cozonaci şi chiar sarmale,
Din cuptoare şi din oale,
Să mănânci cu sănătate,
Dă şi la-l de n-are... poate!
Hai, împarte!

Iar dacă nu ai de toate,
Aşa-i în străinătate.
Mai porţi dragul, mai duci dorul,
Şi-ncă iubeşti tricolorul!

Şi la anul care vine,
Vezi cum faci, să faci doar bine!

Sărbători binecuvântate cu iubire şi pace tuturor!

sursa foto: fanpop.com

Vecinul nostru, mecanicul. O lecţie de viaţă!

Înalt, atletic, tatuat pe ambele braţe... vecinul nostru de la pensiunea în care stăm ne-a dat una dintre cele mai preţioase lecţii de viaţă. 

După modul în care se îmbracă şi după tatuaje, ai fi zis că e genul de "şmecheraş" care nu ştie bine pe ce planetă trăieşte. Stând în aceeaşi casă, ne tot sincronizam la ora mesei, aşa că de la Hallo şi Guten appetit, am trecut la How are you? Da, e de naţionalitate ungur, dar vorbeşte engleză. Aproape singurul de pe aici care ştie. 

Sofia, prietenoasă din fire, tot zâmbea şi îi povestea chestii în română, eu îi traduceam, el râdea... ne-am împrietenit oarecum. Într-o seară, în timpul cinei am dus medicamentele Sofiei la bucătărie, pentru a i le administra în timpul mesei. Văzându-mă, era contrariat. Sofia nu arată a copil bolnav, nici nu o considerăm aşa. I-am povestit situaţia noastră şi era impresionat. 

Dar... mai impresionaţi am fost noi când, cu lacrimi în ochi ne-a spus povestea lui şi că de fapt, a venit în Germania pentru a putea avea un copil cu soţia lui. Ea, imobilizată într-un cărucior cu rotile, a primit singura şansă de a da viaţă unui pui de om aici, în Germania. În Ungaria nimeni nu riscă o astfel de încercare. A venit aici în urmă cu doar trei luni, lucrează ca mecanic. Aşa îi şi spunem în familie: prietenul nostru mecanicul, cumva şi din simpatie pentru personajul din filmul Mecanicul -Jason Statham, cu care se aseamănă puţin fizic.

Şi asta nu e tot. În seara asta am aflat ceva şi mai surprinzător. Degetul mare lipsă de la mâna dreaptă este doar unul dintre multele semne de pe corpul, din mintea şi sufletul lui, semne lăsate de armată. 

Pentru că da, omul a luptat în forţele terestre americane pentru capturarea lui Osama Bin Laden. Maşina de luptă pe care o conducea a călcat pe o bombă, a fost extrem de grav rănit şi patru dintre camarazii săi au murit atunci. Ochii i se umpluseră de lacrimi când ne-a povestit. Nu fuseseră informaţi cu exactitate unde merg  şi cine este Osama Bin Laden, ci doar că trebuie să îl captureze cu orice preţ, nu contează câţi oameni, mame, copii vor muri: trebuie capturat în viaţă. 

 Ne-a arătat gravurile pe care le poartă oarecum mândru la gât. Am înghiţit în sec, nu am ştiut să zic mai mult decât că îmi pare foarte rău. Acum, îmi pare de fapt foarte bine că ne-a povestit toate astea, ne-a dat una dintre cele mai importante lecţii de viaţă, aceea de a nu judeca niciodată pe cineva după aparenţe. 

Fiecare om are în spate o poveste, mai întâi ascult-o!

1. 2. 3. ... si totusi, #iesitilavot!

Mulţi dintre cei care ne cunoaşteţi ştiţi că am ales să plecăm. Nu am de gând să mai înşir motivele, unii le ştiţi şi le-aţi simţit pe pielea voastră, alţii nu şi probabil nici nu aveţi interes.

Vreau însă să punctez câteva aspecte, poate, pentru cei care judecă şi vorbesc în necunoştinţă de cauză:

1. Nu toţi cei care pleacă în străinătate o fac din cauza sărăciei. Noi nu eram "muritori de foame" în ţară, nici datori vânduţi la bănci, nici oameni fără ocupaţie. Drept urmare, mi-am luat job-ul cu mine! :)

2. Şcoala din ţară (studiile, învăţătura) nu se aruncă la gunoi când treci graniţa. Dimpotrivă, tot ce ai în minte şi suflet poţi fructifica în diverse situaţii. Încă e valabil proverbul "Ai carte, ai parte!" Altfel, cum am fi făcut cont bancar în 15 minute, dacă nu vorbeam limba engleză?

3. Bunul simţ îl ai ori nu îl ai, nu îl găseşti în Germania, dacă nu l-ai avut nici în România. L-am trecut graniţa cu noi şi nu ne pare rău, aici dacă eşti bun nu eşti şi prost. Ne-am împrietenit cu Istvan, cel care mi-a amintit că oamenii nu se judecă după haine, tatuaje şi restul, ci după povestea de viaţă!

4. Inima, gândul... ne fug acasă de 10.000 de ori pe zi, de fiecare dată la bucăţile de familie împrăştiate în ţară. Tehnologia ne ajută să îi simţim aproape, chiar dacă pupicii pe telefon sunt reci. 

5. Da, e greu la început, dar când o mână de ajutor apare pe neaşteptate, de la oameni absolut necunoscuţi, dar care simt româneşte... îţi creşte inima. Mi-a crescut de multe ori în ultima săptămână şi mă simt binecuvântată!

6. Dacă familia este o echipă, meciul este câştigat!

Aveţi grijă de voi şi totuşi, duminică #ieşitilavot!

sursa foto: pinterest.com

Te iubesc, dar nu te merit...

Dragă Românie,

Te iubesc! Îţi iubesc pământul care mi-a dat să mănânc, tradiţiile cu care am crescut, dealurile pe care am bătătorit potecile, oamenii care mi-au întins o mână, dar... nu mai pot.

Prea multă ipocrizie, prea multă hoţie, prea multă nedreptate, mult prea mult din tot ce nu-i bun şi nici frumos...

Nici munţii tăi împăduriţi - acum golaşi, nici apele tale - pline de pet-uri, nici doinele - care nu se mai aud demult, nici măcar rădăcinile mele  - cu care încă mă mândresc, nici ele nu-mi dau speranţa unui viitor aşa cum l-am visat pentru mine şi copiii mei. Pe care îl merit!

Pe tine, Românie, te iubesc, dar nu te merit. Nu aşa!

Ce folos că ai peisaje uimitoare dacă eu, muncind aşa cum ştiu şi pot, nu ajung să le văd, că nici timp nu am şi nici maşină 4x4, să pot umbla pe drumurile tale obosite şi ele şi pline de gropi...

Ce folos că ai medici buni, dacă mi-e teamă să merg la spital. Da, "ca nu cumva să plec cu altele la pachet acasă". Nu, nu îţi merit nici sistemul depăşit de situaţie atunci când vine vorba de stocul de medicamente care ar putea să salveze vieţi. Nici ridicările de umeri ale medicilor atunci când îi întreb despre o boală care pentru România nu există, pentru că "nu avem protocol".

Te iubesc, dar nu merit indolenţa cu care suntem trataţi de "superiorii funcţionari" atunci când suntem în nevoie, pe banii noştri, contribuţii plătite la zi. Nu merit nici birocraţia care m-a făcut să străbat 80 de km într-o zi pentru o adeverinţă. Nici corupţia din instituţiile publice, că nu am "pile şi relaţii".

Te iubesc, dar nu îţi merit nici indiferenţa în faţa nedreptăţii, nici milioanele de ochi care se închid atâta vreme cât necazul nu i-a lovit pe ei. Încă! Nici capul plecat nu îl mai pot ţine...

Îmi iau geanta cu haine, cutia cu amintiri, ce am eu mai de preţ şi plec acum. Poate când mă voi întoarce, te voi iubi mai mult, mă vei ierta şi voi avea puterea să schimb ce acum nu pot.
Ştiu, nu-i o dramă pentru tine, atâţia alţii au plecat... mai greu e însă pentru mine, că las acasă ce mi-e drag!

Rămas bun!

sursa foto: https://www.ecocompanion.com/blog/highlights-of-romania/

Atitudinea!!! Aici trebuie să lucrăm fiecare...

Cine nu a citit despre atitudine, gândire pozitivă, motivaţie şi alte cele, nu va înţelege o iotă din ce vreau să zic aici, deci nu are rost să piardă timpul. Sau are. Dacă are de gând să deschidă ochii puuuţin mai larg şi mintea puuuţin mai mult. :)

Citesc acum o cărticică mică (am citit şi mai mari, să ştiţi :) ) despre ATITUDINE. Da, Jeff Keller, Atitudinea este totul. Nu sunt gata cu ea, mai am foarte puţin, dar vreau să o recomand cu drag. Optimiştilor şi pesimiştilor deopotrivă. Şi celor care nu ştiu dacă-s una sau alta.

Mie îmi place pentru că e cu exemple, pentru că găsesc acolo "fragmente" rupte din viaţa cotidiană, pentru că e despre fiecare dintre noi, dar mai ales pentru că e real tot ce zice omul ăsta.

Da, eu am trecut printr-o perioadă grea, o lovitură în barbă mi-am luat. Dar, la momentul potrivit o prietenă a decis să îmi dea ceva de citit. Atunci am ales pentru mine şi pentru fiica mea atitudinea potrivită. Şi a contat. Ba nu, a fost TOTUL! Lupta s-a dat de la un alt nivel şi am câştigat!

Vă invit să vă revizuiţi atitudinea faţă de voi înşivă şi de restul. Deschideţi ochii şi citiţi! Nu neaparat cartea asta, citiţi ce vreţi voi, nicio carte nu e destul de proastă ca să vă strice mintea mai mult decât televizorul sau altele.

Vă las şi link-ul catre un filmuleţ BESTIAL! Pupici Atitudinea este totul!

Numa zic...

Un taximetrist înjunghiat în plină stradă, într-un loc mai mult decât vizibil în Timişoara... prea puţini cei care ştiu, şi mai puţini cei cărora le pasă. Trist!

Într-un parc, un tip dubios ademeneşte copiii cu bani şi le face poze. Poliţia comunitară nu ajunge nici după 20 de minute de la momentul anunţului. Dacă era o maşină parcată pe trotuar ajungeau în 5. Ne e frică? Eh..., lasă, bine că nu era al meu. Indiferenţă!

Mii de share-uri cu trauma prin care trece un copil, luat cu forţa de "acasă", uitând de dreptul la intimitate al acestuia, de adevăr, de puterea cuvintelor aruncate aiurea... venin, venin pe Fb, pe site-urile de ştiri, etc. Ce milă ne e din faţa telefonului de ultimă generaţie... Falsă empatie!

Acestea sunt cele trei întâmplări din acest început de weekend care mi-au trecut prin faţa ochilor, tot pe Fb. Cât de "grozavi" să fim să nu ne dăm seama în ce direcţie o apucăm? 

Umanitatea asta, de care debordăm toţi, va muri odată cu internetul (dacă va fi să fie) Altfel, suntem "buni şi iubitori de oameni"... 

sursa foto: www.ab-international.com

AgroFeminin. Cochetam cu agricultura!

Cine iubeste ce munceste este cu adevarat fericit! 

In urma cu cativa anisori, nu prea multi, am luat contact cu lumea presei. A presei agricole. Dragoste la prima... tasta :) 

In ultima perioada insa, am fost tot in CIC (concediu de ingrijire copil) pentru ca viata mi-a facut doua surprize minunate. Dar nu pot sta prea departe de lumea agricola. Asa ca, am creat acest grup de socializare, AgroFeminin. E la inceput de drum, dar am planuri mari cu el, e visul meu. Voi incerca sa il cresc, sa creez alaturi de doamnele de aici o comunitate, nu doar un grup. 

Deocamdata sunt singurul "admin", nici nu e nevoie de mai multi, dar doua prietene dragi sunt "moderator". Aceste "titulaturi" nu inseamna mare lucru, nu suntem sefe pe plantatie :) 

Avand incredere ca lucrurile vor evolua in directia dorita, va invit sa dati Join, sa cititi si sa participati la discutii! 

AgroFeminin. Cochetam cu agricultura!